vineri, mai 21, 2010

Să nu-l uităm pe Constantin Gherghina


Un mare artist uitat pe nedrept de unii din mehedinţenii săi

Constantin Gherghina, trompetistul de aur al neamului românesc

Peste patru decenii a încântat cu trompeta sa o lume întreagă. Pentru noi românii a fost comparabil cu nume sonore precum Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş sau poate mult mai bun ca aceştia. A plecat din Munţii Mehedinţiului, de la Gornenţi şi a cucerit lumea. Ulţimii ani din viaţă şi i-a petrecut la Orşova şi Severin, alături soţia Mariana şi fiica Costinela. A lăsat o moştenire culturală impresionantă, care, din nefericire, stă mărturie în casa de la Orşova, unde a locuit până în fatidica zi de 4 septembrie a anului 2002. Abia la opt ani distanţă, cineva s-a gândit să realizeze un tulburător film documentar despre marele artist.

Artistul inegalabil, cu nume de floare, a lăsat un testament tulburător, consemnat într-o carte despre el şi satul mehedinţean Gornenţi. Dar poate cel mai tulburător mesaj, cu care documentarul realizat de Dorin Brozbă se încheie, este cel transmis printr-un vis al dulcei sale fetiţe Costinela. „Dragii şi iubiţii mei, să nu vă supăraţi că m-am dus, dar m-a chemat în Rai, la el, Domnul Nostru Iisus. Tot din trompetă cânt, în ceruri sus, cu aceeaşi îngeri, care m-au condus!”, acesta este mesajul pe care fetiţalui l-a visat şi care venea, de dincolo de moarte, de la maestrul ce astfel a încercat să ne mai amintească încă o dată că nu a murit, că a rămas nemuritor în conştiinţa neamului său. Constantin Gherghina a trăit intens şi a luptat pentru a transmite din talentul său generaţiilor tinere. O vreme a fost chiar şi consilier municipal la Drobeta Turnu Severin, unde a adunat voturile severinenilor ca independent şi ca un nume cu rezonanţă. A cântat pe cele mai mari scene ale lumii, a colindat cu trompeta din care scotea măiastrele note şi duioasele doine româneşti, pe tot globul, iar muzica sa a fost cel mai profund dintre ambasadorii culturali ai României. A adus glorie şi cinste acestei minunate ţări, iar în cei opt ani de când viaţa i s-a curmat nemilos, România, dar mai ales judeţul care l-a produs şi pe care l-a iubit cu intensitate şi duioşie, acest judeţ pare să îl fi uitat. Trompeta sa celebră, trompeta de aur – trofeul primit de la Regina Marii Britanii, amintirile sale, partiturile originale, sumanul şi chimirul, precum şi traista celebră pe care o purta la concerte, alături de multe altele, stau ascunse şi îngrijite cu sfinţenie de iubita sa soţie Mariana, în casa de la Orşova. Nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a obosit să îi ridice o statuie, să îi construiască o casă memorială sau să îi valorifice moştenirea. Cumplit dezinteres şi nenorocită sfidare a memoriei acestui monstru sacru al trompetei şi al folclorului românesc.

Gestul de aur al mehedinţeanului din Gorj

Un mehedinţean din satul Crăguieşti, stabilit în Gorj, la Târgu-Jiu, care şi-a pus viaţa şi pasiunea pentru tradiţiile folclorice, în slujba luptei cu uitarea. Dorin Brozbă este managerul Editurii BD Media din capitala Gorjului şi a contribuit la scoaterea din uitare a unor mari artişti ai neamului românesc, precum Filofteia Lăcătuşu, Maria Lătăreţu sau Maria Apostol. În urmă cu câţiva ani, Dorin Brozbă s-a întâlnit cu soţia marelui dispărut, Mariana Gherghina şi au început să pregătească realizarea unui film documentar ce va avea menirea de a face dreptate în restabilirea memoriei marelui Constantin Gherghina. „Filmul Constantin Gherghina – trompetistul de aur al neamului românesc a fost realizată în scopul de a reabilita memoria inegalabilului artist,plecat prea devreme în lumea umbrelor, căruia merită sî i se ridice o casă muzeu la Orşova,municipiul unde se stabilise în ultimii ani de viaţă, ca să perpetueze dragostea învăţăceilor şi a admiratorilor pentru melosul popular autentic”, spune Dorin Brozbă în textul postat pe coperta DVD-ului,ilustrat cu marele artist Constantin Gherghina. A muncit mai bine de doi ani la realizarea documentarului,însă produsul final este tulburător. După vizionarea lui, sensibilitatea din sufletul omenesc se revarsă involuntar în lacrimi. Muzica deo claritate profundă, peisajele din satul natal de la poalele Mehedinţiului, vorbele spuse despre marele artist de artişti la fel de mari ca el, precum Dumitru Fărcaş sau Gheorghe Roşoga, biografia lui Constantin Gherghina şi vocea profesorului Viorel Gârbaciu de pe coloana sonoră, toate acestea te cutremură, la fel ca şi mărturiile soţiei sale, povestea lor de dragoste, extrasă cu o duioşie aparte din sufletul unei femei care refuză şi acum să creadă cu soţul ei cu nume de floare nu mai este.

Să nu îl uităm pe Gherghina

Dorin Brozbă, împreună cu soţia marelui artist, Mariana şi fiica sa de 10 ani, Costinela, şi-au prezentat ieri filmul documentar realizat şi au promis că memoria marelui artist va fi pe veci cinstită. În acest sens, ei doresc să ceară ajutor municipalităţii din Severin pentru reactivarea Festivalului de folclor „Constantin Gherghina” şi mutarea lui de la Orşova la Severin, precum şi un sprijin din partea autorităţilor locale pentru construirea unei case memoriale a marelui artist la Drobeta Turnu Severin. La întâlnirea cu cei care se zbat să cinstească memoria marelui artist au fost prezenţi doar jurnaliştii de la „Informaţia de Severin”, ceilalţi fiind probabil prea ocupaţi să îşi aducă aminte de marele virtuoz al trompetei. Dar asta e altă problemă! Dorin Brozbă, realizatorul documentarului, a formulat un memoriu către primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, Constantin Gherghe şi către consilierii municipali. „Cu respect vă rog,în numele a milioane de iubitori ai melosului popular autentic, să stabiliţi şi să aprobaţi un spaţiu pe teritoriul municipiului Drobeta Turnu Severin,pentru construirea unei Case – muzeu,în memoria marelui artist de talie internaţională, Constantin Gherghina,care a dus prin muncă, cinste şi valoare,faima României pe marile scene ale lumii”,se aratăîn solicitarea către municipalitate. De asemenea solicitarea mai face referire şi la mutarea Festivalului de folclor „Constantin Gherghina” de la Orşova, unde nimeni nu mai catadicseşte să seocupe de organizarea lui, la Drobeta Turnu Severin, unde să i se dea cuvenitul rang de festival de importanţă naţională. De asemenea, trist este şi faptul că acest mare artist, acest munumental virtuoz nu are titlul de cetăţean de onoare al municipiului nostru, din motive care sunt inexplicabile. În schimb, oameni precum Constantin Dinu deţin acest titlu, cu toate că nu a răspândit, decât poate într-un sens negativ, faima acestor locuri pe tot globul.

Scurtă biografie

Personal pot spune că l-am cunoscut îndeaproape pe marele artist. Muzica sa avea darul de a te străbate cu totul şi de a te lăsa mut în faţa unei atât de imense şi dumnezeieşti frumuseţi. Maestru Gherghina îmi este cunoscut şi din perioada în care era consilier municipal independent, postură din care se bătea pentru cultură şi pentru promovarea valorilor culturale ale acestui judeţ,perioadăîn care era şi profesor al Liceului de Artă. Îmi amintesc chiar faptul că acest om de o valoare greu de cuantificat, nu era nici măcar titular pe postul deprofesor de muzică. Dacă uitându-l pe Gherghina, atât în ultima parte a vieţii sale, cît şi în cei opt ani care au trecut de la moartea sa, am reuşit să frizăm, aşa în calitate globală de comunitate locală, penibilul, ar trebui măcar să ne aducem aminte de un artist mondial cu o biografie impresionantă. Trompetistul de aur al naţiei româneşti, Constantin Gherghina, s-a născut pe 20 iulie 1945 la Gornenţi, un sat de la poalele Munţilor Mehedinţi, ce aparţine azi de comuna Podeni. Este fiul unui vestit gospodar şi muzicant al satului, „ce le doinea bine la figorn şi la fluier” şi care, în ciuda ispitei de a-l boteza Ilie, după ziua sfântă în care a venit pe lume, i-a spus Constantin, pentru a duce mai departe numele bunilor şi a străbunilor săi. Costel al lui Gherghina a avut o copilărie tristă în primii ei ani. Meşteri desăvârşiţi în prelucrarea lemnului, oamenii satului Gornenţi făureau adevărate bijuterii cioplite în lemn, pe care le puneau în desagi şi treceau munţii în Băile Herculane pentru a le vinde şi a aduce de-ale gurii familiilor greu încercarte de perioada imediat postbelică. După terminarea şcolii generale de 8 ani din Podeni, tatăl său îl trimite la şcoala profesională de tâmplărie din Caransebeş. Dar se întoarce acasă şi îşi ajută părinţii. În timp ce era cu oile pe munte, un doctor de prin Banat,îndrăgostit de Munţii Mehedinţiului îi ascultă doina cântată la figorn şi rămâne mut de uimire şi admiraţie. La îndrumarea acestuia se duce la şcoala de muzică din Timişoara. La examen şi-a dat proba cântând după ureche şi nu după note. Comisia de admitere este impresionată şi îl declară admis. În 1965 devine student al Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, din Bucureşti, la clasa de trompetă a profesorului Gheorghe Adamache. În 1970 îşi obţine diploma de licenţă. Activează ca profesor la Şcoala de Muzică şi Bucureşti. Îşi începe,însă, în scurt timp, turneele în străinătate, iar prima ţară este Olanda. Constantin Gherghina i-a avut ca parteneri de scenă pe nu mai puţin celebrii Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş. A colindat lumea şi a încântat auzul a milioane şi milioane de oameni. Din SUA şi până în Australia, toţi iubitorii muzicii populare româneşti l-au ascultat încremeniţi. Acum, la realizarea documentarului lui Dorin Brozbă, se împlinesc 8 ani de la trecerea printre îngeri a celui care a fost Constantin Gherghina. Opt ani în care s-au realizat doar vreo 4 ediţii ale Festivalului, care îi poartă numele, deoarece edilii din Orşova au alte preocupări acum. Constantin Gherghina a trecut în nefiinţă la 4 septembrie 2002, lăsând în urma sa o moştenire culturală imensă, dar şi o mare durere. Trompeta sa este astăzi doar un obiect ce parcă a îngheţat în eternitate îndurerat de dispariţia stăpânului. Poate că nimeni nu putea spune ceva mai frumos despre acest artist, decât soţia sa, Mariana: „Pentru mine Constantin Gherghina nu a murit, el trăieşte prin chipul fiicei sale”. Ultima dorinţă a lui Constantin Gherghina a fost îndeplinită întocmai de Mariana. A fost înmormântat în cimitirul din micul său sat natal Gornenţi şi dus la groapă cu carul cu boi.